Scopul unui economist, în general, dar mai ales al unui expert contabil, este să asigure optimizarea fiscală pentru partea în interesul căreia acționează.
Optimizarea fiscală trebuie privită ca o tehnică prin care expertul contabil, împreună cu clientul/contribuabilul, procedează la analiza soluţiilor oferite de legislaţia fiscală cu scopul de a o alege pe cea mai favorabilă intereselor contribuabilului.

În cele ce urmează, vom observa de ce organizarea într-o microîntreprindere este mai avantajoasă decât organizarea ca PFA.
În exemplul nostru, pornim de la venitul net, adică de la suma de bani cu care antreprenorul dorește să rămână după suportarea tuturor taxelor.

Pornind de la ideea că, atât antreprenorul organizat ca PFA, cât și antreprenorul organizat ca SRL, doresc să rămână în mână cu 35.000 lei, vom calcula:

• venitul brut;
• sarcina fiscală (contribuțiile & impozitele suportate).

Venit brut – Sarcina fiscală = Venit net

Nu vor fi luate în considerare celelalte posibile cheltuieli efectuate de PFA sau de SRL în scopul obținerii veniturilor. Vom considera că singurele cheltuieli atât ale PFA-ului, cât și ale microîntreprinderii, sunt cele reprezentate de contribuțiile și impozitele datorate la stat.

Astfel, ca antreprenorul PFA să rămână cu un venit net de 35.000 lei, va plăti la stat suma de 12.625 lei, iar antreprenorul care își desfășoară activitatea prin microîntreprindere, ca să rămână în mână tot cu suma de 35.000 lei, va plăti la stat 5.690 lei. În exemplul dat, sarcina fiscală a PFA-ului este cu 122% mai mare decât sarcina fiscală a antreprenorului care își desfășoară activitatea ca microîntreprindere.

În exemplul dat, PFA-ul datorează CAS și CASS deoarece venitul brut este de 47625 lei, depășind 12 salarii minime pe economie.
Antreprenorul microîntreprinderii datorează CASS deoarece dividendele pe care le retrage au o valoare mai mare de 12 salarii minime pe economie.

Chiar și atunci când veniturile PFA-ului și dividendele antreprenorului unui SRL sunt mai mici decât plafonul de 12 salarii minime pe economie în valoare de 24.960 lei în anul 2019, avantajul fiscal, deși mai modest, este tot în favoarea microîntreprinderii.

Pentru a rămâne în mână cu 10.000 lei, sarcina fiscală a PFA-ului este de 1.111 lei, iar sarcina fiscală a antreprenorului care își desfășoară activitatea ca microîntreprindere este de 852 lei. Și în acest caz, PFA-ul are o sarcină fiscală cu 30% mai mare decât antreprenorul a optat pentru microîntreprindere.

Mai există varianta unui PFA cu impunere pe baza normei de venit, însă doar o parte din persoanele fizice autorizate pot opta pentru această formă de impunere. Actul normativ care stabilește care sunt codurile CAEN pentru care se poate calcula venitul net anual în baza normei de venit este Ordinul nr. 925/2017. Normele de venit sunt stabilite și publicate anual de către Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, respectiv a municipiului Bucuresti. Normele de venit pot fi accesate la următorul link.

Odată ce condiția de cod CAEN este îndeplinită, cealaltă condiție esențială este ca venitul brut anual să nu fie mai mare de 100.000 euro. Cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea echivalentului în lei al sumei de 100.000 euro este cursul de schimb mediu anual comunicat de BNR, la sfarsitul anului fiscal. Odată ce plafonul de 100.000 euro a fost atins sau depășit în cursul unui an fiscal, incepand cu anul fiscal urmator, PFA-ul are obligația determinării venitului net anual în sistem real.

Avantajul impunerii cu ajutorul normei de venit este acela că PFA-ul plătește impozit la norma de venit și nu la valoarea efectivă a veniturilor sale. Totuși, există și riscul ca impozitul calculat pe baza normei de venit să fie mai mare decât impozitul calculat în sistem real. Norma de venit poate fi ajustată cu diverși coeficienți, în funcție de situația concretă a fiecărui PFA în parte.

Impozitul datorat se calculează astfel: 10% x Norma de venit ajustată

Nu trebuie să uităm faptul că norma de venit poate fi ajustată în sensul diminuării ei sau, dimpotrivă, în sensul majorării, în funcție de îndeplinirea anumitor criterii. La stabilirea coeficienţilor de corecţie a normelor de venit se pot avea în vedere criterii precum:

• vadul comercial şi clientela;
• vârsta contribuabililor;
• timpul afectat desfăşurării activităţii, cu excepţia cazurilor de venituri obţinute din activităţi independente, precum şi în cazul întreruperilor temporare de activitate;
• gradul de handicap sau de invaliditate a contribuabilului;
• folosirea de maşini, dispozitive şi scule, acţionate manual sau de forţă motrice;
• caracterul sezonier al unor activităţi;
• desfăşurarea activităţii cu salariaţi;
• alte criterii specifice.

Principalul dezavantaj al impunerii pe baza normei de venit este acela că, dacă PFA-ul are mai multe coduri CAEN, iar unul dintre acestea nu face parte din lista CAEN-urilor care pot fi impozitate prin norma de venit, atunci se utilizează impunerea în sistem real pentru toate CAEN-urile. Un alt dezavantaj poate fi acela că impozitul calculat pe baza normei de venit poate fi mai mare decât cel calculat în sistem real. Veniturile obţinute din activităţi independente nu beneficiază de ajustarea normei de venit în sensul diminuării ei în cazul unor întreruperi de activitate în cursul anului.

Un alt aspect care merită precizat este acela că, dacă PFA-ul cu impunere pe baza normei de venit obține în cursul unui an venituri ce depășesc 12 salarii minime pe economie, atunci, la fel ca și PFA-ul impus in sistem real, va datora pensie (CAS) și sănătate (CASS). Pentru calculul CAS și CASS datorate nu se ține cont de norma de venit. Pensia și sănătatea datorate se calculează prin aplicarea cotelor de impunere la 12 salarii minime pe economie, care în anul 2019 reprezintă 24.960 lei:

• Pensie (CAS) = 24.960 x 25% = 6.240 lei
• Sănătate (CASS) = 24.960 x 10% = 2.490 lei

Dacă PFA-ul își desfășoară activitatea pe mai multe coduri CAEN pentru care se poate calcula venitul net anual în baza normei de venit, atunci se va proceda la însumarea normelor de venit de la toate CAEN-urile respective.

În încheiere, ca și puncte comune ale PFA-urilor și ale microîntreprinderilor, putem preciza că:

• ambele forme de organizare pot avea salariați, cu precizarea că PFA-urile pot avea un număr de maxim de 3 persoane angajate;
• indiferent de forma de organizare pentru care s-a optat, atât PFA-urile, cât și microîntreprinderile, au obligația de a se înregistra în scopuri de TVA atunci când cifra de afaceri anuală atinge sau depășește plafonul de 88.500 euro, echivalentul a 300.000 lei (cursul de schimb valutar utilizat este prestabilit prin acte normative și nu este cel publicat de BNR).